"...
Femei de cariera
de Mircea Dinescu
Femeile s-au opintit câteva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncesc ca niste tâmpite, îi multumesc patronului ca le da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa se afirme si sa se tina de deadline. Sefii pleaca de vineri la prânz si-i mai vezi luni dupa-masa, când se desteapta din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atât din coate si-ai facut ulcer de când manânci numai kebab în chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal... Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e împicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipând. Nu pentru ca te înnebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7,30 si la 8 trebuie sa fii la firma si-ai dormit strâmb si-ti sta bretonul ca o bidinea. Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta...
de Mircea Dinescu
Femeile s-au opintit câteva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncesc ca niste tâmpite, îi multumesc patronului ca le da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa se afirme si sa se tina de deadline. Sefii pleaca de vineri la prânz si-i mai vezi luni dupa-masa, când se desteapta din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atât din coate si-ai facut ulcer de când manânci numai kebab în chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal... Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e împicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipând. Nu pentru ca te înnebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7,30 si la 8 trebuie sa fii la firma si-ai dormit strâmb si-ti sta bretonul ca o bidinea. Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta...
Munca e buna numai când ti-aduce un franc cinstit în buzunar si mai ales, îti da si ragazul sa-l cheltuiesti.
Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamâna si sa ametesti în bar doua zile pe saptamâna... Asta e raportul minim rezonabil... Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care îi hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamâna (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie când opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.
Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasa drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricât; ei latra la unison cu mândrie ca au o directoare în familie.
Când ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le întelegi masochismul, pâna la urma. Pericolul dospeste abia când femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4,00 de la uzina, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta în locul ei, la o adica, femeia se înscrie deja la divortul part-time si faciliteaza hârjoana extraconjugala a barbatului constrâns de hormoni. Când constati ca fetita ta îi spune "mama" soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si bâzâie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam târziu sa-ti dai demisia. Copilul nu întelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera in Bucuresti când termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile).
Când ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le întelegi masochismul, pâna la urma. Pericolul dospeste abia când femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4,00 de la uzina, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta în locul ei, la o adica, femeia se înscrie deja la divortul part-time si faciliteaza hârjoana extraconjugala a barbatului constrâns de hormoni. Când constati ca fetita ta îi spune "mama" soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si bâzâie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam târziu sa-ti dai demisia. Copilul nu întelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera in Bucuresti când termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile).
Copilul vrea sa stai lânga el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa când te cerea ala de nevasta si i-ai spus lui "da", acoperind o secunda telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sa vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea întelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.
Mircea, fa-te ca traiesti!
Apropo, când ti-ai închis ultima data telefonul, ca sa vezi un film fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea când ai vazut tu ultimul film înca nu se inventasera telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir cârliontat. Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, întotdeauna...
Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atât cât se poate... Ia bunul simt, în doze homeopatice. Sa stii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o în viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci în Herastrau, când o taiasem de la sedinta de redactie, lasând vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa strâng apa. Mi-a ramas în cap (si mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, când habar n-aveau ca intrasera deja în direct si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fa-te ca lucrezi!"... Si Mircea a ascultat. Si a ajuns departe.
Pâna când vom pricepe omeneste tâlcul acestui îndemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.
Dupa citire va rog sa-l stergeti,
... "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu